Si daca...

... intr-o zi cedez? Daca nu mai cred, daca nu mai sper, daca incetez sa ma mint ca intr-o zi, ca poate maine, ca poate in viata asta?
Daca trag linie si accept ca, desi am iubit din tot sufletul, am crezut in viata, in oameni, am investit in prieteni, am creat, am construit cu mintea si cu palma, am ajutat visele altora, am crestinat copii, am fost martor binecuvantarii unor casnicii, am marturisit pacate, am invatat, am sperat, am tins catre mai inalt, mai bine, mai mult, am daruit fara a cere nimic in schimb, am ajutat, am nazuit, am visat.. simt cum ma pandeste, simt cum imi da tarcoale, uneori ii fac fata scriind lucruri frumoase, alteori imi inec o lacrima, alteori le las sa se prelinga si numai perna mea mi-e martora.
Daca intr-o zi nu vor mai fi lacrimi? Daca intr-o zi degetele vor refuza sa mai scrie? Ce-mi mai ramane sa fac?
De ce pare mereu ca as cere atat de mult de la Univers? ...