Sufletul meu nu putea avea un dialog cu ratiunea voastra.

M-ati inselat, mintit, folosit, amagit...
M-ati parasit, uitat, umilit, injosit, furat, tradat...
Apoi mi-ati zambit; cateva zile ati avut nevoie de mine sau de ascultarea mea. Sau asa "dadea bine". Sau, cine stie, erau sarbatori si deveneati piosi.
Apoi v-ati intors la a fi voi.
V-ati razboit cu mine, ati tipat, m-ati judecat, m-ati catalogat. Dupa ingustimea mintii voastre m-ati numit si cu putimea sufletului vostru mi-ati dat masura fiintei.
Si nu v-a pasat ce furtuna ati ridicat. Singura mi-am numarat lacrimile spuse sau ascunse, doar eu mi-am fost alaturi si mi-am ingropat si pomenit tacerile.

N-am raspuns, e drept. Sufletul meu nu putea avea un dialog cu ratiunea voastra.

Eu mi-am gasit fericirea in a exista si a ma bucura ca voi erati. Ca va puteam asculta, ca va intovaraseam clipele grele sau alinam o apasare. Ca ma daruiam.
Si am crezut, ca un copil ascultator, ca binele naste bine si sinceritatea se rasplateste cu ea insasi.

Si nu regret o clipa, e exercitiul sufletului meu sa cred in oameni, sa fiu naiva si sa visez. In cele din urma, visele mele sunt baloane care ma poarta gratios creand bine si frumos din orice, fara sa tarasc zilnic saci de gunoaie in inima..Pentru ca si inima, ca si casa, se primeneste, se aeriseste, se imbraca de sarbatoare in fiecare zi pentru a celebra miracolele ce se nasc si se intampla.

Am invatat sa nu ma mai supar, sa nu mai las orgoliul sa-mi guverneze simtirea. Fiecare om are dreptul sa isi parcurga drumul cum simte, cum isi imagineaza si cu pasul comod lui. Daca e sa fim sinceri, drumul e mai placut insotind un alt suflet, daruindu-i ce ai, ce esti si continuand mereu si mereu sa mergi, pe drumul tau, singur si zambind. Daca...
Suntem, singuri responsabili, pentru ceea ce oferim, nu pentru cum primesc ceilalti si ce ofera. Sau daca...

Si-am invatat sa spun Multumesc si Te iubesc vietii, indiferent de situatie.

Chiar asa..

De ce sa nu traim zambind, visand, bucurandu-ne de sperante ca de baloane ce ne poarta intr-un univers care se creeaza frumos si discret, bland si colorat, pentru noi......in loc sa taram saci cu probleme, frustrari si frici in urma noastra, oriunde mergem...?

Noua toleranta mondiala

Oare de unde a izvorat manipularea?
Cum o fi fost, oare, prima manifestare de orgoliu care a determinat omul sa se considere superior altor semeni si sa le prezinte un adevar personal, cu argumente subiective?
Cum a fost, oare, cand a disparut toleranta si respectul fata de ceilalti..?

Este o saptamana de cand a aparut o lege care interzice total fumatul in spatiile inchise in Romania.
Si de o saptamana citesc- siderata- argumente si contraargumente care ma deterimina sa cred ca Evul Mediu a fost o idila siropoasa. Catalogari, injurii, doua tabere oarbe si surde care se cred atotstiutoare si considera ca au dreptul suprem de a jigni, de a minimaliza valoarea altor fiinte.

Tot in acelasi ton se discuta despre imigrantii care ajung in Europa, in special din Orientul Mijlociu, majoritatea din tabere de refugiati, multi dintre ei din Siria. Evident ca exista dezbateri multiple despre cine este in spatele acestei migratii-se pare- controlata, cum vor fi integrati, cum se vor adapta sau mai exact cine la ale cui traditii se va adapta, dar dincolo de toate aceste intrebari niste oameni se muta, masiv, in alte teritorii. Cu barca, cu familia, fara radacini. Catalogari halucinante ca salbatici, nespalati, primitivi.

Unde se trage linia? Cine detine dreptul de a generaliza, de a judeca, de a cataloga natiuni sau grupuri? Cine crede ca umilirea si crima impotriva unei populatii va aduce gratie divina celorlalti? Cine decide care sunt popoarele care au dreptul sa isi creasca pruncii in pace si educatie?

Este clar, cel putin pentru mine, ca nu exista posibilitatea de a lupta impotriva unui sistem, unei elite. Dar, tot cel putin pentru mine, este clar ca umanitatea, toleranta si ajutorul neconditionat vor fi singurele in masura sa dainuie sistemelor, intereselor geo-politice si ororilor, mai ales celor nemediatizate.
Dar suntem orbi si surzi. Toti. Macinati de problemele noastre cotidiene, ne revoltam doar cand ne deranjeaza ceva in cercul nostru de interese imediate. Ne facem ca nu ne afecteaza problemele de la 3-400 km de noi. Si daca vor deveni ale noastre? Sa nu uitam sa tipam atunci ca Europa, sau cum se va numi atunci, foarte curand, nu ne ajuta pe noi, alesii universului...

Pana atunci, insa, sa ne certam elegant si superior, despre cine/unde/de ce fumeaza...