De ceva vreme lumea din jurul meu se imparte in doua categorii: cei ce ma cunosc ma felicita si spun ca, asa cum se asteptau, am gandit cu inima. Cei ce nu ma cunosc ma intreaba cum am putut pleca din siguranta unei multinationale in haosul romanesc al unui business mic.
Asa e, am gandit doar cu inima. Cum am facut mereu, cum am crezut mereu in ce am facut, orbeste si cu pasiune. Scoala mea de suflet a fost Pia si pentru asta voi fi recunoscatoare o eternitate.
Dar sufletul meu arde cu o flacara ce nu tine cont de strategii si frustrari. Si gandul ca voi bate zilnic kilometri pentru a cladi altceva, pentru a fi ce simt, cum simt, pentru a fi parte dintr-o echipa la fel de dedicata m-a facut fericita, departe de emotii si stress.
Haosul e un subiect comun intregii societati. Si, daca ii pui hashtag si il modelezi putin, ia chiar forme interesante. Noi o sa-l potcovim. Cu noroc, pasiune si blandete.
