Mi-e rau de dor..

.. de un copac inflorit, de o floare ninsa, de o picatura de roua scaldata in zambetul diminetii, de hohotul sanatos al rasului unui copil, de privirea ta dimineata, de mirosul de fan proaspat, de painea calda din cuptor, de rosul marului cules la asfintit, de matasea nisipului din Aruba, de prospetimea ploii din Mai, de zurgalaii Craciunului..
Sunt o viata de lucruri de care mi-e dor si-zice lumea- multe alte frumuseti in jur, dar nu esti tu. Si nu vei mai fi, chiar daca roua se va risipi, chiar daca ai avea ochii inchisi dimineata, chiar daca fanul ar ramane necules, painea necoapta, marul- o floare vesnica, chiar daca Mos Craciun ar veni zilnic..
Oamenii spun ca sunt atatea de trait, de respirat, de ascultat, de vazut.. Dar viata mea a luat forma mainii tale, a atingerii, a parfumului trupului tau, s-a dilatat de la caldura corpului tau si s-a mulat pe forma ta. Era inca incinsa, incandescenta, cand ai inghetat-o si s-a spart. Ce dezamagire, numai cioburi in jur si cata munca irosita in zadarnicia de a te proteja, de a crea din fiinta mea atata dragoste in jurul tau, atata viata, atata daruire.. Si cata munca ar insemna sa incerc sa lipesc, sa recreez din bucati sparte, ciobite, imprastiate aiurea si haotic. Ce folos? Doar pentru ca oamenii spun ca am de respirat, de ascultat, de vazut..?
Mi-e dor sa fiu eu, sa ma bucur de maruntisurile care altadata ma faceau atat de fericita, sa ma regasesc in prostioare ieftine si totusi pretioase, sa ma imbratisez in parul meu sau sa ma joc cu o raza de luna. Sa cladesc vise si sa ma smiorcai ca sunt imposibile (sau eu eram imposibila..?). Sa ma ascund in mine de ploaie, de fulgere, sa fiu superficiala si mucoasa, sa fumez la gura sobei. Ha, ce dor mi-e! Si vin din urma amintiri care dor prin simplitatea lor si ce savoare au, frig de viata. Mi-e teama sa le ating cu cioburile mele care taie, sfasie, zgarie, distrug, asa cum fac mult, asa cum au facut si cu sufletul meu..
Oare daca m-as topi, daca m-as scufunda intr-o caldura imensa, sfasietoare, daca mi-as reforma sufletul, amintirile, viata, daca le-as da o alta forma, dupa forma mea, urmand linia viselor mele, oare ceva s-ar alege din cioburi?
Dar cum? Cum? Cand? Oare azi? Oare maine? Oare in viata asta?
Mi-e dor...