Liniste..

Farurile Jeep-ului nu erau singurele lumini care strabateau neclintirea noptii.  Si luna isi trimitea aura blanda asupra a tot ce era in jur, ascuns sau la vedere. Noaptea aceea luna era imensa, rotunda, cerata, aproape ireala.
Farurile mele erau cat se putea de reale, jucandu-se cu padurea de-a v-ati ascunselea, mangaind covorul proaspat tuns de pe marginea soselei. O sosea care se intindea cu suisuri si coborasuri, aproape dreapta, cu ferme razlete presarate de-a lungu-i, adormite. La ora aceea din noapte era o placere sa conduci pe sosele dosnice, sa lasi Interstate-ul cu forfota sa deoparte. Aceeasi sosea dosnica avea sa devina un interminabila la ora de varf, cand lumea se retrage de la munca spre casa, spre scoli sau spre magazine.
Mai devereme, stand pe fotoliul de pe terasa, vedeam Luceafarul de Seara, mult mai luminos decat de obicei. Venus este steaua mea, find nascuta intr-o zi de vineri, Venus ma ocroteste si ma calauzeste in viata.  

Nativii acestei zile a saptamanii sunt romantici, artisti, dar si cei mai mari iubitori de familie. Ei sunt familisti convinsi. Dintre nativii acestei zile sunt cei predestinati spre analiza, meditatie, studiu. Dovedind o intelegere mai presus de obisnuit, pot fi scriitori, artisti in toate domeniile si pot profesa in invatamantul de toate gradele. In mod obisnuit dintre acesti nativi se aleg voluntarii pe probleme umanitare si binefacere. In dragoste, femeia este fascinata de tot ce e frumos si armonios. Are nevoie sa fie protejata si echilibrata in mijlocul familiei. Patronul zilei este Venus si numarul ei este 6 ; ele confera nativilor de vineri : dragoste si inspiratie, cugetare si filozofie, putere de gandire si protectie.

Mda, poate de aici exista dorinta mea de a apartine unei familii, poate de aici ideea ca nu ma pot simti implinita ca femeie decat daruind, ca viata inseamna un camin si cel putin 3 pitici in el, ca seara incheie o zi de munca, in tihna, in jurul mesei; poate ca toate visele astea, in societatea actuala, par desuete...

Era ceva in luna aceea, ceva ce m-a facut sa ma opresc intr-o parcare si sa sting luminile reale, lasand-o doar pe ea primadona noptii. Mi-am aprins o tigara si am stat la o poveste cu luna, cu geamul deschis. Mi-a placut sa ascult luna, sa stau cu geamul deschis prin care sa intre vantul soptind, mirat si el de pacea din sufletul meu. Am zambit cand vantul mi-a mangaiat parul, printr-o minune desfacut si lasat liber peste umeri, rasufland si el usurat dupa atata timp de stat inchistat in cleme. Adierea m-a infiorat pentru cateva secunde, sau poate apropierea padurii sa fi fost de vina, sau poate gandurile nenumarate la ce va fi, la ce as vrea sa fie, la cum sa fac sa fie bine..

Era ceva in luna si in stelele de deasupra mea, in necuprinsul in care se rotesc ele si in necuprinsul sufletului meu. Eram prea mica sa le inteleg sensul, ramanea doar sa cred ca Venus, desi insesizabila la ora aceea, ma veghea necontenit. Am mai aprins o tigara, timp in care radioul, in surdina, ma alinta cu melodii despre dor, dragoste, speranta si credinta.

Putine versuri am auzit in viata despre demnitate. Putin am citit despre curajul de a trece prin viata in picioare, nu in genunchi. De fapt, singurele 2 pagini scrise doar pentru mine, care au ca esenta aceste idei, sunt paginile mamei, in caietul meu de amintiri din perioada liceului. Timida cerere, nepretuita lectie de viata.

Luna staruia deasupra parcarii, iar cele cateva minute petrecute acolo pareau desprinse din timp si spatiu, nu trecuse nicio alta masina pe sosea, parca intreaga planeta era a mea si intregul univers al ei. Era ora la care totul incremenise, ingaduindu-ne tihna unei povesti in 2, fara frica ridicolului. Cu regret m-am despartit de ea, in gand, pornind pe soseaua pustie, cu suisuri si coborasuri line, cu farurile reale si reci.

In vreo 5 mile am ajuns intr-o zona comerciala unde noaptea era strabatuta de flash-uri albastre ale unei masini de politie care oprise un sofer. Am zambit unui gand nastrusnic: ce-ar fi fost daca politaiul m-ar fi descoperit in parcare, singura, noaptea, privind cerul? Cu siguranta nu au fost instruiti la academie cu privire la  nativii zilei de vineri sau la problemele mele existentiale..

Zbaterea luminilor albastre m-a trezit la realitate. Asteptand la un semafor, am privit pe geam, luna palise, poate din cauza realitatii, poate din pricina luminilor din jur. O voi regasi filtrata de cercul de copaci din spatele curtii, . Daca n-as sti ca noaptea prin curte circula diverse vietati necunoscute, probabil ca mi-as aseza o patura pe iarba si as dormi linistita, noptile georgiene la sfarsitul lui august sunt calde si senine.