Imparteala

Ieri, in drum spre niste prieteni, am cumparat pentru juniorul lor 2 oua Kinder. Evident ca surprizele innebunesc orice junior :)
Apoi, la iesirea din Brasov, la un semafor, un baietel cu ochi incredibil de expresivi, cersea niste banuti. Nu sunt un fan al incurajarii cersitului, dar ochii pustiului m-au frapat si, in cautarea a ceva "bun" pentru sufletelul lui in masina, am dat cu ochii de ouale Kinder. I-am dat unul.
Copilul s-a luminat la fata. In mintea mea era ceva de genul "Nu-i pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste...". A multumit politicos si s-a retras pe marginea drumului, desfacand infrigurat oul in cautarea surprizei. Cand s-a facut verde, si-a ridicat ochisorii catre mine si mi-a zis "Sarumana, tanti". Era atata candoare si fericire in ochii lui, in sufletul lui...

Nu e prima data cand constat ca adevarata pomana pentru un suflet ce nu mai este intrupat printre noi nu se face cu tam-tam si sobor, ci atunci cand cineva chiar se bucura din suflet pentru ceva ce primeste.
Si nu e prima data cand am certitudinea ca orice suflet poate fi educat si sensibilizat, atunci cand este tratat cu demnitate si respect. Copilul care cerseste la semafor primeste bani si daca are noroc isi face norma zilnica pentru cei ce-l trimit acolo, dar din cand in cand se bucura de ceva bun, firesc de primit de la orice "tanti" sau "nene" trecator intamplator prin acel loc, care nu contribuie la un plan de realizat pe zi, ci contribuie la a-i indulci copilaria incorsetata de conditia sociala pe care o are. Nu e vina lui ca e acolo, nu are discernamantul necesar sa aleaga, ci este doar o victima, din pacate pierduta pentru socitate..

Copile cu ochi scanteietor din intersectie, nu pot decat sa sper ca viata iti va da ocazia sa alegi sa iesi din mocirla si sa mergi la o scoala, sa iti cresti copiii in demnitatea si respectul pe care orice fiinta umana le merita.

Disparitii..

Si prieteniile mor. Intr-o zi constati ca nu mai esti ce erai pentru unii. E surpriza?
Primul impuls este sa vezi ce se intampla, sa te ingrijorezi ca nu cumva prietenul sa aiba probleme, sa se retraga pentru a-si linge niste rani, pentru a-si ascunde niste traume etc.
Discuti, te zbati, ceri cerului sa te lumineze.
Apoi intelegi, incet si dureros, ca fara preaviz ai fost lesne inlocuit.
Fara preaviz. Cum vine uneori si moartea.

De fapt, cand un prieten te reneaga e ca si cum ai muri putin...
Sau ca si cum el ar muri putin.....?
Mai ales atunci cand va credeati ca fratii, atunci cand ani va leaga.. E frustrant? E umilitor? E de neinteles, de necuprins, de necrezut?
Poate e doar trist...

Jurnal de lehamite 1

Din viata fac parte si tepele. Pentru unii asa se cheama, pentru mine inseamna investitii gandite doar pe termen foarte scurt.
Indiferent ca investim in proprietati, in oameni, mai devreme sau mai tarziu invatam ca nu poti doar sa castigi, ci trebuie sa accepti sa pierzi, sa lasi sa treaca. Dar e greu sa o faci cu fruntea sus, atunci cand ai asteptari.
Atunci cand crezi in oameni si in potentialul lor moral, se cheama ca esti prieten. Asta daca si ceilalti cauta potentialul tau moral si prietenia ta.
Daca pentru ceilalti, insa, esti doar un potential financiar, atunci esti dobitoc crezand in relatia de prietenie. Pentru ca nu exista, atunci cand sunt in cauza banii. Exista oportunitati financiare, speculatii de moment, de pe urma coraro, pe moment, toti castiga in procente diferite, dupa care toti isi vad de viata. Idealistul ramane ganditor, nedumerit de ce totul s-a sfarsit.

Exista, insa, javra citadina care are senzatia ca daca a castigat azi 100 de lei, 1000 de lei sau 1.000.000 lei, egal ce suma, nemuncind si profitand de buna credinta a unui om cinstit, va avea parte de bani, se va bucura o viata de  ei, isi va construi un viitor luminos si va fi fericit. Am multe exemple in cap.

Mentalitatea asta romaneasca, de moment si de birt satesc, este un izvor nesecat de incredibile debitatii sau cum s-or numi.. Fiecare zi de plai mioritic aduce halucinante replici de o savoare a stupiditatii greu de urmarit si de inghitit. Puneti laolalta oricare dintre "gastile" pe care le cunoasteti si asta va va oferi momente de barfa inimitabila, mai presus de orice reality show sau serial filmat. Daca vreti amanunte savuroase din orice va intereseaza si mai ales nu va intereseaza, ascultati discutiile soptite dintre doua foarte bune prietene aseara in club, azi la o cafea, discutand despre "scarba" care aseara dadea de baut cu ocazia zilei de nastere. Cu alte cuvinte azi ne lingem, maine ne scuipam pe la toate colturile, dar ne pastram imaginea ca deh, trebuie sa cunoastem oameni si sa fim cunoscuti, iar statutul in societate e o chestie cu care nu te joci!

Mi-e lehamite. Am auzit atatea variante ale atator oameni incat mi-e greu sa le procesez, d-apoi sa le cred sau sa le memorez. Un lucru mi-e insa clar: daca esti bun esti luat de fraier. Daca esti saritor esti un imbecil. Daca nu ai bani esti parlit. Daca ai bani esti acuzat ca nu ajuti si pe altii. Daca nu ajuti esti nesimtit. Daca inviti oameni in casa te vor manca de viu comentand cum ai si ce ai; daca stai in centru te dai mare, daca stai la periferie esti vai-de-mama-ta.
Nu generalizez. Am avut norocul sa-mi cern prietenii. Pana la proba contrarie... Mai tare ma doare cand altii dragi si apropiati mie invata lectia amara a unor relatii considerate prietenii, care sunt niste oportunitati obosite...

Dar ajung la concluzia ca pentru a cerne prieteniile, viata ne da ocazia sa cunoastem mii de oameni din care sa avem baza de selectie. Si nu poti invata oamenii sa fie oameni,decat daca au sub 7 ani si cresc in casa ta. Pe ceilalti ii poti doar observa si poti tine distanta, atunci cand constati ca iti faci un serviciu stand cat mai putin in preajma lor.