Frustrare

Chiar, oare cu mine sunt total multumita...?

Un om priveste inapoi; poate cu nostalgie, poate cu manie, poate analitic sau doar de plictiseala. Privirea peste umar poate primi diverse forme, unele evidente, altele ascunse in adancul sufletului, ca si cum de altii ar trebui sa se ascunda... Omul poate cauta intre amintiri zgomotos sau calm, ravasindu-le sau atingandu-le cu grija de a nu le strivi.
Oricare dintre noi avem amintiri si producem anual tone. Amintirile si gunoiul sunt cele mai stufoase creatii. E adevarat ca pentru unii nu exista mare diferenta..
 O simpla intrebare, poate retorica, deschide insa sertare neatinse de mult timp si ravaseste "de ce"-uri prafuite. Si reiau foaie cu foaie si sunt multe, sunt ani, luni, saptamani si zile, ore si minute si secunde de amintiri, si peste toate se inchide un carton aspru de dosar pe care scrie sec si rece "DE CE?"
Si ma intreb, fara putinta de reprimare, de ce tradam, de ce mintim, de ce muscam o mana intinsa, de ce fugim dupa himere in loc sa zambim celor de langa noi, cei reali, de ce (ne) amagim, de ce ucidem vise si minimalizam personalitati.
Unde este, oare lipsa de educatie:
in omul simplu, de la tara, care are 1 rand de haine de toata ziua si 1 rand de haine de mers duminica la biserica, care nu are masina, nu are timp de vizionat meciuri la TV si nici abonament la ziarele de scandal, care masoara timpul dupa programul gainilor din cuibar si anotimpurile dupa transhumanta, care scuipa in palma cand pune mana pe topor si miroase a cetina
sau
in domnisoara plimbata in concedii, care are nevoie de papuci pufosi sa nu-i inghete piciorusele sensibile, care stramba din nas la cadoul de Craciun pentru ca nu este destul sau putea fi alta nuanta, care are stari si depresii, care a pierdut vremea intr-o scoala pentru a-si umple adolescenta cu un subiect la moda, care nu suporta atingerea dar se plange de indiferenta, care nu stie sa schimbe un bec sau sa spuna multumesc.

Un prieten drag spunea odata ca viata este cea mai de pret scoala. Acum, dupa multi ani, ii dau perfecta dreptate. Am trait intre destui oameni simpli, la tara si intre enervant de multe domnisoare pufoase. Voi regreta mereu faptul ca nu am baut o ultima bere cu Nea Savu, asa, peste gard. Odihneste-te in pace, Nea Savule, ca multe beri vei bea matale de la mine acolo unde esti...
La scoala asta numita viata am invatat ca de pret este calitatea materialului, nu aparenta. Consistenta, nu poleiala. Oamenii de la tara sunt mai seci, mai directi, dar mai cinstiti. Au un ceva nealterat, simplu, au reguli si smerenie pentru pasii pe care ii fac in viata. Isi scot palaria in fata preotului si a invatatorului, semn ca mai cred in niste valori trainice pentru lumea lor. Isi respecta mortii si le aprind o lumanare. Isi respecta parintii si glia. Banuiesc ca or mai fi cativa prin Romania care sa corespunda crezului meu.... desi la cat de dusa par uneori, poate fi doar o noua utopie de-a mea..
Ceea ce cu certitudine exista in cantitati industriale in tara si nu numai sunt pufuletii. Nu are sens sa detaliez din nou, cine are de inteles se va descurca. Interesanta este insa submersia unui pufulete si mai ales stoarcerea. Surpriza: pufuletele se va transforma intr-o bucata lesinata de mamaliga ieftina, lipsita de aere sau de stari in afara de cea de flescaiala.

(Este evident ca asta seara sunt intr-o pasa extrem de negativa si ca toate aceste randuri sunt rezultatul unor frustrari legate de faptul ca nu am fost niciodata in stare sa ma comport ca o femeie adevarata sau sa ma pufulesc intr-atat cat as fi visat. Este evident ca astfel de personaje sunt fictive si nu exista nici cea mai mititica posibilitate sa fi existat vreodata. Si trebuie sa fie clar ca de asta nu sunt multumita de mine insami, ca nu sunt o domnisoara aerata si cu stari, dar acuma, ca de ceva vreme sunt din nou domnisoara cel putin civil, am timp sa practic deprinderile si priceperile in scopul perfectionarii, al atingerii multumirii supreme de sine).

Si daca nu sunt complet multumita de mine este pentru ca uneori am facut compromisuri in ceea ce ma privea pe mine sau familia mea, casa mea chiar si ce aveam eu mai drag, pentru a servi intereselor de moment ale altora. Ca sa fie bine tuturor.. Pentru ca uneori am preferat sa pun ochii in pamant pentru a nu sustine privirea unui om ale carui secrete nespuse le stiam. Nimeni nu mi-a ridicat vreodata statui pentru loialitate sau determinare.. Nici nu le asteptam, mi-ar fi fost greu la partaj cu mutatul lor, poate de aceea nici nu s-au intamplat :)
Daca nu sunt complet multumita de mine este pentru ca am facut greseli enorme, am mintit, am barfit, am simtit, am izbucnit. Am aruncat scrumiere si pahare (Doamne, ce usurare!), am trantit usi si am tipat ca o isterica atunci cand eram la capatul nervilor si al rabdarii. Am, se pare, toate defectele din lume si sunt convinsa ca niciodata nu voi putea sa fiu complet multumita de mine. Pardon, sa reformulez, sa ma fereasca bunul Dumnezeu sa ajung in ridicola stare de a fi complet multumita de mine...

Horoscop amuzant

Asa cum  promiteam, am studiat existenta unui zodiac/ horoscop (egal..) hazliu si iata ce am gasit :)) Ma amuza fantastic nu numai ca ma regasesc in zodia mea, ci si la gandul ca-i regasesc pe altii :)) Sper ca mama sa nu citeasca...

 

Sursa: www.e-mariage.ro

 

HOROSCOP AMUZANT

Berbec Semn de foc: scanteie Trasatura principala: impetuozitatea. Fraza favorita: primul! Berbecul nu stie niciodata ce va face. De asta, atunci cand merge, merge cu capul inainte. Astfel, daca ajunge la linia de finis in acelasi timp cu altcineva, va putea spune: "Primul!". Atunci cand trebuie sa treaca la actiune, nu sta prea mult pe ganduri. Se arunca de la trambulina si, pe la jumatate, descopera ca in piscina nu mai e apa. Cuvantul esec nu exista insa in vocabularul sau si va incerca sa-si "dreaga" imaginea prin cinism. Va spune: "Poate acum schimbati apa! Ca e mizerie in piscina!".

Taur Semn de pamant: Casa Trasatura fundamentala: rabdare inepuizabila. Fraza favorita: gandesc, deci insist. Taurul, atunci cand merge, nu ridica un picior daca celelalt este asezat ferm pe pamant. Din aceasta cauza, mai mult decat sa mearga, el face istorie. Daca Berbecul sare de la trambulina inainte sa se uite, Taurul va sti numele constructorului, materialele folosite, volumul apei si temperatura. Berbecul actioneaza cu hotarare, Taurul cu obstinatie. Berbecul vrea ca toata lumea sa-l asculte, Taurul are o rabdare fara limite incercand sa-i faca pe ceilalti sa-si schimbe parerea. In concluzie, relatia lor s-ar putea desfasura asa: Berbecul ii spune Taurului, aflat la 10 metri distanta: - Vino aici! (asta e hotarare). Taurul: - Nu! (asta e obstinatie). Berbec: - Vino aici! Taurul (fara sa se miste): - Nu! Berbecul (facand doi pasi): - Vino aici! Taurul (fara sa se miste): - Nu! Berbecul (avansand doi pasi): - Vino aici! Taurul (fara sa se miste): - Nu! Berbecul (facand doi pasi, se trezeste fata in fata cu Taurul): - Vezi? Asa imi place! Sa vii unde-ti spun EU!

Gemeni Semn de aer: rafala. Trasatura caracteristica: mai multi intr-unul. Fraza favorita:Adevarul e ca totul e minciuna. Gemenii sunt ca o rafala cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi nici plecand. Toti avem un eu care ne conduce, dar gemenii au doua, uneori mai multe. Unul dintre ele este dulce si tolerant, celalalt este critic si uracios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc: ori iti vad defectele, ori calitatile, depinde de geamanul care te priveste. Daca acesta este cel dulce, iti va spune: "arati mai bine ca niciodata!" Daca dai peste cel uracios: "Cand o sa mai slabesti si tu?"

Rac Semn de apa: marea. Trasatura caracteristica: nesiguranta pe plan sentimental. Fraza favorita: Simt, deci exist. La inceput, nu-ti acorda cine stie ce incredere. Trebuie sa ti-o castigi singur, fiind afectuos si tandru. Si sa le spui de o mie de ori ca-i iubesti, pentru ca Racii sunt adevarati vampiri sentimentali si tot timpul se plang ca nu primesc suficienta dragoste. Tu-i spui: - Te iubesc. Si Racul intreaba: Cat?

Leu Semn de foc: soarele. Trasatura caracteristice: nevoia de a fi in centrul atentiei. Fraza favorita: Sunt rege /regina. Leul este steaua zodiacului, cea mai stralucitoare. Sunt usor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclama: - Trebuie sa vedeti cata stralucire ii confer! Leul are o foarte buna parere despre sine. Daca iti este prezentat unul si tu ii spui: -Imi pare bine sa te cunosc. El va raspunde: - Te inteleg. Leii nu merg pe strada, ci defileaza. Daca strada este plina de magazine, Leul priveste vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus in ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment in care va exclama: - M-as cumpara daca n-as fi atat de scump!

Fecioara Semn de pamant: recolta. Trasatura caracteristica: ingrijorarea. Fraza favorita: Permite-mi sa te contrazic. Fecioara este o lupa cu picioare. Ajunge in casa ta si primul lucru pe care-l face este sa treaca cu degetul pe televizor pentru a vedea daca este prafuit. Si, cum are un umor sarcastic, iti va spune: - Televizorul asta are un mileu foarte frumos pe el! Nu-i scapa nimic! Sa fie ingrijorata este starea naturala a Fecioarei. Se va plange mereu: - Sunt ingrijorat, sunt ingrijorat. Si daca-i spune cineva: - Dar nu se intampla nimic. Fecioara va raspunde: - Asta ma ingrijoreaza cel mai mult

Balanta Semn de aer: briza. Trasatura caracteristica: indoiala. Fraza favorita: cateodata da, cateodata nu. Gandeste rapid. Singurul inconvenient este ca, atunci cand ii vine o idee, odata cu ea, vine si indoiala.: - Da, da, am hotarat, anul asta ma casatoresc.. . si daca nu anul asta, atunci anul viitor... sau in trei ani, n-am de ce sa ma grabesc. Cantecele lui Julio Iglesias, reprezentant faimos al zodiei, sunt un tratat asupra indoielii: "nici nu te iubesc, nici nu te uit", "cateodata da, cateodata nu", 'nici pisica perfida, nici caine fidel". Niciodata nativii acestei zodii nu sunt siguri de nimic si asta ii transforma in niste certareti aproape profesionisti, dar nu vor recunoaste niciodata acest lucru. Din aceasta cauza, trebuie sa-i prinzi in capcana. Tu spui: - Iti place sa te contrazici! Si Balanta va raspunde: - Nu-i adevarat! Si te pot contrazice cat vrei tu!

Scorpion Semn de apa: lac. Trasatura caracteristica: pasiunea. Fraza favorita: te doresc. Sunt usor de recunoscuti dupa ochii misteriosi. Scorpionul nu priveste, ci fixeaza direct. Ochii scorpionilor sunt ca niste ace fine care te impung atunci cand isi atintesc privirea. Pot fi hipnotizanti si pasionali, exagerat de pasionali. Cand te iubesc, te iubesc mai mult decat toti ceilalti. Daca te urasc, proportia se pastreza. Daca tu le faci cadou o carte, ei iti vor face cadou o enciclopedie. In ceea ce priveste viata amoroasa, situatia sta la fel. Tu le dai un sarut, ei vor face dragoste cu tine de trei ori la rand. Sau, daca ti i-ai facut dusmani, pazeste-te. Tu le spargi geamul la masina, el iti dau foc la casa. Sigur vor spune dupa aceea: - Nu am inceput eu.

Sagetator Semn de foc: jaratec. Trasatura caracteristica: adevarul verde-n fata. Fraza favorita: iti spun sincer... Vitalitatea sa e epuizanta si intampina orice cu un suras. Sunt posesorii unui spirit delicat si a unor gafe imense. Ii recunosti cu usurinta in metrou sau in autobuz: cineva te calca de vreo 10 minute si inca nu-si da seama pentru ca te priveste si zambeste: - Salut, salut! Si, bineinteles, cand cineva iti surade asa, ce-i mai poti spune? Ce te calca pe picior? Nici sa nu-ti treaca prin cap! Daca o vei face, Sagetatorul iti va purta pica, va ridica piciorul si iti va da o lovitura in fluierul piciorului. Sagetatorul este sincer, dar nu este subtil. Se incapataneaza sa spuna mereu adevarul verde-n fata; mai devreme sau mai tarziu, spune mereu ceea ce gandeste. De asta, iti sugeram ca daca vreun nativ al acestei zodii se apropie de tine si-ti spune: - Iti voi spune adevarul... Tu sa-i raspunzi: - Dar ce ti-am facut eu?!

Capricorn Semn de pamant: muntele. Trasatura caracteristica: crede ca este indispensabil. Fraza favorita: ce te-ai face fara mine? Capricornul este o capra si caprele se lupta cu muntele si-l domina. Daca vezi un Capricorn care se arunca de la etajul zece, urmeaza-l, caci sigur o va lua in sus. Mai mult decat in noroc, crede in efortul propriu. Capricornul, pentru a fi fericit, trebuie sa detina controlul asupra tuturor lucrurilor. Daca acest lucru nu este posibil, se enerveaza. Cam ca un preot Capricorn care, aflat pe patul de moarte, le spune calugaritelor care-l ingrijeau: - Vai! Ce o sa se aleaga de voi, cand eu nu voi mai fi, cine o sa aiba grija de voi, cine o sa va ghideze pasii? Si una dintre calugarite, cel mai probabil o leoaica, i-a raspuns: - Nu va faceti griji, Parinte, ca si Isus Hristos a murit si ne-am descurcat si fara El.

Varsator Este o fiinta a viitorului care traieste in prezent ca si cum acesta ar fi trecutul. De-asta ne saluta ca si cum am fi prototipuri preistorice: - Buna, Jurasicule. Cum iti duci existenta primitiva? Le place sa surprinda cu jocuri de cuvinte si glume: - Aseara, cand nu erai langa mine, imi lipseai. Acum imi prisosesti. Nu te ingrijora, sunt doar incercarile lor de a parea originali. Au cate o idee pe secunda; singurul inconvenient este ca atunci cand urmeaza sa o puna in aplicare, le vine alta, si alta, si alta. Dar, pana la urma, un Varsator se misca mai putin decat un arbitru de tenis. Ca acest nativ al zodiei care spunea: - Mi s-au intamplat atatea lucruri de dimineata... ca nu numai ca nu am avut timp sa ma ocup de ele, dar mai sunt si epuizat...

Pesti Semn de apa: rau. Trasatura caracteristica: visul cu ochii deschisi. Fraza favorita: nu stii ce-am patit? Este semnul cel mai sensibil al zodiacului.. Sunt atat de schimbatori incat par ca ar avea centrul rasului si al plansului intersanjabile. Pestii plang pentru ca le-a murit matusa si, in urmatoarea secunda, se prapadesc de ras pentru ca aceasta, biata de ea, este atat de grasa incat nu incape in sicriu. Pestii, mai mult decat a trai, stiu a exista. Daca cineva se apropie de un nativ al acestei zodii in timp ce acesta priveste apusul si-l intreaba: - Ce faci? Pestii raspund, fara sa inceteze sa priveasca cerul: - Nimic. Celalalt intreaba: - Si nu te plictisesti? Pestii vor raspunde: - Daca nu sunt intrerupt, nu.

Buchetul de trandafiri

Nimic nu se compara cu o floare. Indiferent de culoare, pret, cand la usa casei te intampina o floare parca intregul univers s-a concentrat pentru a-ti rasfata spiritul...
Intr-o lume care se invarte cu viteza navalnica a setei de bani si putere, de oportunitati si spoiala, putini sunt oamenii care mai sterg de praf sertarul comportamentelor de moda veche.
Este necesara o anume noblete pentru a implini un astfel de gest, pentru a-l face cum se cuvine...

Am primit tone de flori in viata, fiecare purtand un mesaj nespus. Sau mut, ca buchetele de irisi lipite pe usa unui apartament in chirie intr-un anume oras romanesc. Sau urlat, de felul buchetelor imense si stridente. Sau timid, ca o soapta singulara intr-un fir de trandafir strecurat intr-o banca de facultate. Sau vesel, ca un buchet imens de lalele intr-o zi insorita de februarie. Sau complet, intens si sincer, ca fiecare floare primita de la mama..

Dincolo de industria creata in jurul acestui gest, ramane placerea imensa de a te bucura de soapta buchetului sau a simplei flori primite, de matasea petalelor, de prospetimea culorii si, de ce nu, de faptul ca cineva s-a gandit la tine ca la o femeie pe care o vrea rasfatata de atingerea unui trandafir proaspat. Si zambind la citirea unui mesaj fin ancorat de un lujer.

Multumesc...

Le Petit Tour Eiffel

Imi zambeste. Ma apropiu de dumneaei, care sta in capatul culoarului, asteptandu-ma, zambind. Sunt, probabil, singurul turist nebun la ora aceasta cand Las Vegas-ul se bosumfla de lumina puternica a soarelui de dimineata si-si trage plapuma peste cap, mormaind. Sunt probabil singura nebuna care vrea sa urce in turn, sa bea cafeaua si sa admire alt turn, de data aceasta Babel. Sunt probabil singura careia ii este groaza de liftul triunghiular si de ascensiune. Sunt, cu siguranta, singura. Singura care sunt singura in Las Vegas.
Doamna care zambeste profesional in dimineata in care eu ma mint ca savurez cafeaua imi da binete, imi verifica biletul si ma invita sa astept 1 minut sa coboare liftul. Cu acelasi zambet angelic constata- si nu ma intreaba- ca sunt singura. Nu in Las Vegas, nu in resortul Paris, nu pe culoar, ci in lume.
Probabil daca esti special si rupi bilete la liftul care urca in Tour Eiffel primesti un scanner pentru turisti, care in doua secunde ii catalogheaza. Si daca esti si mai special faci remarci de genul: este incredibil ca sunteti singura in dimineata aceasta minunata in Las Vegas.
Ii zambesc la fel de profesional, murmurand ca viata ofera cu darnicie si astfel de momente. Ma frustreaza ca simt nevoia explic de ce tin doar un bilet in mana, apoi imi dau seama ca explicatia a fost mai curand pentru mine insami. Dumneaei puteam sa-i spun  orice sau sa nu-i spun nimic, oricum nu-i pasa.
Coboara liftul si rasuflu usurata. Calvarul de a ma simti scanata si catalogata de doamna cu biletele se sfarseste. In lift ma intampina un domn corpolent, imbracat in livrea, zambind larg cu dantura perfecta, in puternic contrast cu pielea sa ca abanosul. Sunt uimita de aparitia liftierului, e un barbat intre doua varste, jovial, care pare sa-mi faca ziua cu glumele sale. Ignor paharul cu cafea care tradeaza tremuratul meu vadit in timpul urcarii cu liftul. Domnul in livrea imi povesteste istoria replicii turnului, care are 164,6 m (541 ft) (scara 1:2); aflu ca s-a planuit initial ridicarea unei replici la scara 1:1, dar apropierea aeroportului a facut imposibila altitudinea. Ascensiunea liftului a durat poate 30 de secunde, timp in care insotitorul meu a turuit incontinuu, gesticuland si zambind, presarand prezentarea datelor cu glume sarate si discrete. Cam in secunda cand am pasit pe podeaua de fier a destinatiei, insotitorul meu a constatat, glumet si binevoitor, ca sunt singura. Remarca nu a fost facuta special pentru mine, ci mai degraba pentru colegul sau la fel de jovial, care ne-a preluat la iesirea din lift. Cum nu era nimeni dornic de plimbari cu liftul, am avut doi ghizi personali care sa-mi puncteze atractiile din jur, sa-mi explice detalii cum ar fi marimea vechiului Las Vegas, anii de constructie si expansiunea orasului.

Am fost incantata sa aflu ca "Las Vegas" inseamna The Meadow (pajistea), ca a devenit popular ca asezare miniera in calea transporturilor in anii 1900 si oras in 1911; este orasul american cu expansiunea cea mai ridicata in secolul al XX-lea. Este numit orasul pacatului, poate nu neaparat in acceptiunea europeana a conceptului. Legalizarea jocurilor de noroc a survenit in 1931, facand din Las Vegas capitala mondiala a distractiei. Desi a fost intrecut ca incasari de Macau, ramane totusi punctul de atractie nr. 1 mondial, avand ca aliati Marele Canion, situat la 250 de mile si de Hoover Dam, cel mai mare baraj din America de Nord, construit in 1935 (in perioada de recesiune severa), aflat la 30 de mile.

Cum ambele le vazusem din avion, la venire, m-am concentrat pe atractiile "pacatoase" din apropiere.
Ghizii mei isi incetasera peroratia si eu imi vedeam de treaba fotografiind in jur. In sfarsit tineam sub control tremurul corpului meu, structura metalica dimprejurul turnului oferindu-mi un precar confort psihic. Am admirat panorama invaluita in soarele diminetii, enorm, un soare cum nu am mai vazut, savurand cafeaua si ciupindu-ma sa fiu sigura ca nu visez: eram in Las Vegas, in Tour Eiffel!
Cand am decis sa cobor i-am gasit pe ghizii mei glumind despre noaptea trecuta. Am oferit un zambet, multumiri pentru insotire si prezentare si un tip generos.
Cei trei vor face asta la nesfarsit. Doamna va rupe bilete, liftierul va prezenta caracteristicile tehnice ale constructiei si ghidul va turui despre istoria locului si atractiile vazute de sus. Vor intampina milioane de turisti anual, de toate varstele, etniile, religiile si preferintele sexuale. Vor mustaci discret, vor informa, vor ajuta, cu aceeasi jovialitate si cu acelasi profesionalism, cu zambetul inclus in uniforma si bunavointa semnata in fisa postului. Indiferent daca ii paraseste nevasta, daca le sucomba soacra, prestanta si zambetul sunt obligatorii.
Eu mi-am permis luxul sa fiu singura in Las Vegas. Sa plang de emotie la spectacolul fantanilor de la Bellagio, sa-mi doresc ca vreodata sa poata si mama mea sa vada maretia acelui loc, sa sper ca Sorin se va bucura si el in compania unchiului nostru de aceleasi privilegii, sa gandesc de mii de ori la aceeasi dorinta aruncand centi in fantani, sa.. orice voia sufletul meu.

Daca tot am calcat in sin city, pacatul meu suprem a fost singuratatea.
Si, ca sa-mi parafrazez fostul sot, gandul ca nu sunt eu in locul lor :)

The Guest House

This being human is a guest house.
Every morning a new arrival.
A joy, a depression, a meanness,
some momentary awareness comes
as an unexpected visitor.

Welcome and entertain them all!
Even if they're a crowd of sorrows,
who violently sweep your house
empty of its furniture,
still treat each guest honorably.
He may be clearing you out
for some new delight.

The dark thought, the shame, the malice,
meet them at the door laughing,
and invite them in.

Be greatful for whoever comes,
because each has been sent
as a guide from beyond.

Rumi; translation by Coleman Barks

Atractie

Am constatat ieri, dureros, ca mi-am pierdut, pe nesimtite, increderea in oameni.. Altadata impinsa probabil pana la naivitate, tarata prin dezamagiri de tot soiul, solicitata la modul de a fi acordata ca prezumtie de nevinovatie, mototolita de diverse situatii cu iz de oportunitate, s-a stafidit, s-a atrofiat.
Am fost uimita sa descopar ca pun la indoiala calitati sau demersuri ale unor oameni aparent nevinovati sau bine-intentionati, doar pentru ca trecutul si experientele sale m-au invatat sa fiu in garda. Ma intreb, insa, cat de nedrept mi s-ar parea sa fiu judecata de altii prin prisma experientelor trecutului lor. Sau sunt deja?...

Se pare ca ne degradam spre maturitate si din ce in ce mai rau spre batranete. Pentru durerile articulare exista medicatie, la fel cum exista pentru degradarea organelor interne, pentru problemele coloanei, pentru problemele de functionare ale glandelor suprarenale, optimizarea circulatiei sanguine sau imbunatatirea activitatii sexuale.
Dar ce te faci cand constati ca nu mai poti fi un copil care crede in zane, in miracole, in oameni si omenire? Pentru asta nu exista medicamente. Exista religia, care incearca o alternativa, un fel de medicina traditionala, dar fiind bazata pe atata pedeapsa si strictete indeaproape supravegheata de persoane "mai catolice decat Papa", inhiba, te fac sa te intrebi daca intr-adevar ai nevoie de mijlocire, de mediere a relatiilor cu Supremul.

Nu vreau ca viata sa ma invete sa nu mai cred in oameni. Vreau sa cred ca in fiecare om exista calitati si defecte in armonie; vreau sa cred ca exista conditii externe care afecteaza anumite persoane mai mult, pentru ca se dovedesc mai vulnerabile intr-un anume moment, dar asta nu le face neaparat persoane rautacioase sau destructive. Vreau sa cred, deasemenea, ca lipsa de educatie impinge oamenii la gesturi meschine, la comportamente deviante sau nesincere. Si, probabil, lipsa lor de incredere le provoaca.
Vreau sa cred, cu riscul de a parea visatoare, ca orice om, de orice etnie, din orice zona geografica, mai presus de statutul material sau social, este sensibil la vederea unui bebelus imbratisat de mama, empatizeaza cu durerea sau fericirea umana, se bucura de jocul unui pui de animalut, se infioara in fata dezlantuirilor naturale. Vreau sa cred ca omul nu a devenit o specie rece, insetata de sange, care isi alimenteaza adrenalina din stiri negative si barfe suculente. Vreau sa sper ca nu ne-am pierdut umanitatea intre rate bancare si incercarea de a apartine unei anumite paturi sociale.

Poate parea naivitate, dar vreau sa incetez a pune la indoiala ce aud, ce vad, pentru ca pare periculos si nesanatos pentru mine, ca om. Nu am dreptul sa judec sentimentele sau cuvintele celor din jur, nu ma pot inacri intr-atat, nu am dreptul sa-mi fac asta singura. Vreau sa cred, sa sper, sa ma joc, sa iau in ras, sa ma antrenez pentru a nu cadea, pentru a nu fi dezamagita si ranita. Vreau sa cred bine si bun pentru a atrage bine si bun, vreau sa creez armonie si incredere pentru a le atrage, vreau sa traiesc intr-o lume frumoasa, buna si creativa, tangenta cu probleme economice si sociale, dar neatinsa si nealterata de ele.

Monstrul

Cea mai urata latura umana imi este fatarnicia. Dorinta de a parea altceva de esti, de a pastra o imagine cu orice pret, indiferent de realitate sau de consecinte. Sau de pret.
Sa zicem ca ai un amic/a. La inceput constatati preocupari comune, incet-incet se leaga cat de cat un program comun, se indesesc iesirile ori singuri, ori cu prietenele, (sau prietenii, daca este o amica), apoi vizitele acasa, se planifica Revelionul in gasca sau viitoarea vacanta. Se ivesc confesiunile, mai ales intre amice. Femeile au mereu nevoia de comunicare mult mai vadita decat barbatii. Si mai axata pe probleme total inimaginabile barbatilor (sic!). Si cum in sufletul tuturor exista si nisipuri miscatoare, apar confesiunile adanci, secretele. Cu unele poti trai, atunci cand amica marturiseste ca si-a mai cumparat o poseta din banii de salariu nedeclarati in casa. Apoi, cand de acum prietena, se confeseaza ca banii nedeclarati provin dintr-o sursa extraconjugala, ti-ai dori sa nu fi auzit bine.

Probabil ca oamenii nu se schimba, ci sunt intr-o continua adaptare la evenimentele in perpetua schimbare din viata lor si a celor din jur. Facem alegeri in fiece secunda, iar alegerile ne afecteaza viitorul, atat secunda ce urmeaza cat si urmatorii multi ani. Pe unele le constientizam relativ repede, de altele ne lamurim dupa foarte multi ani. Unora le traim consecintele pentru totdeauna. Nu numai alegerile noastre ne afecteaza, cu uneori si ale celorlalti. Exista momente cand trebuie sa ne adaptam existenta alegerilor facute de prieteni, de parinti, de parteneri, de vecini etc. Si de aici invatam trierea, in functie de cum ne afecteaza, pozitiv sau negativ, comportamentul si energia fiecarei persoane din jur, atat din cercul apropiat, cat si din cel mai indepartat de cunostinte.
Fatarnicia este o trasatura alunecoasa; la inceput poate avea forma pedanteriei, sau a elegantei, sau a respectului de sine. Daca esti mai slab de inger ajungi sa invidiezi persoana care denota astfel de inclinatii, pentru ca tu nu ai o imagine atat de impecabila de sine sau in fata celor din jur. Pentru ca nu a fost important sa o cladesti, ori nu ai avut timp de asta, ori nu-ti pasa de ce se crede in jur despre tine si traiesti cu senzatia ca doar cei ce te accepta asa cum esti iti sunt aproape.

Cel mai comic aspect al fatarniciei este ca persoana care o practica ajunge sa creada in insasi imaginea pe care si-a creat-o. Daca ai rabdare sa observi ca studiu de caz acest fenomen, vei constata ca este savuros. Daca ai dispozitia sa incurajezi, vei crea un mostru.

In naivitatea mea, am crezut ceva ani buni ca fatarnicia unei persoane, fara sa specific, este respect de sine si o oarecare doza de nereusita in viata de familie. Am cautat sa incurajez confesiunile, in ideea ca pot ajuta cu un sfat, ca pot sprijini moral, ca in fiecare lucru aparent nereusit exista intotdeauna o mare reusita etc. Am alergat cand i-a fost rau, am ascultat cand i-a fost greu, am raspuns la rugaminti indiferent ca era zi, noapte sau viscol, ca aveam la randu-mi probleme sau as fi vrut sa ma odihnesc. Interesant era ca eu alergam tragand pe mine ceva, la intamplare, in timp ce ea, departe de imaginea de a-si smulge parul din cap de disperare, asa cum lasa impresia ca se simte, venea extrem de aranjata si pedanta. Imagine de suprafata, dar se pare ca in societatea noastra este singura valoare..
Si intr-o zi am aflat. De poseta. Si nu am fost de acord, desi am respectat. Si am spus asta. Si atunci mi-am dat seama ce mostru creasem.

Prietenia nu tine cont de bariere sociale, materiale sau etnice. Prietenia nu este un perpetuu rai, are momente tensionate uneori sau cumpene. Daca sunt depasite, fara resentimente si reprosuri, prietenia va merge mai departe mai trainica. Daca nu, se sfarseste. Un prieten bun si adevarat, insa, este cel care iti atrage atentia atunci cand considera ca faci o greseala imensa, nu in alegerea posetei, ci in chestiuni grave. Daca ai incredere in judecata lui, si se presupune ca ai, doar ti-e prieten, iti poti pune problema ca din exterior lucrurile se pot vedea mai limpede. Dar un mostru este cel ce te vrea in preajma doar cand interesele i-o dicteaza si vrea sa rostesti doar cuvinte care sa-i dospeasca ego-ul; este uimit monstrul cand cutezi sa gandesti ca nu este corect, ca nu este prea moral sau ca poate a nu avea dreptate..

A trecut mult timp de atunci. Am multumit de multe ori lui Dumnezeu ca mi-a dat ocazia sa traiesc sentimentul ridicolului, ca macar sa incerc sa ma feresc. Am multumit vietii ca imi ofera sansa zilnic sa fiu intr-un milion de feluri, mai putin fatarnica. Cred ca am avut ocazia sa fac alegeri extraordinare, chiar daca experientele de moment au fost amare, lectia a fost nepretuita.