Cadoul diminetii de astazi este tata. Ca in fiecare an de cand a lesinat cand m-am nascut, cel mai de pret martisor al vietii mele a fost sa-i mostenesc sclipirea ochilor, jarul inimii si dexteritatea mainilor.. Si, in fiece ocazie, palma mea in palma lui muncita, ma face sa multumesc vietii ca oamenii astia doi s-au intalnit, s-au iubit si m-au zamislit, nebuna si eu..
Iti iubesc fiecare rid, tata, semn de stradanie continua.. Iti iubesc palmele crapate, bataturile ramase dupa ani de munca intelectuala... Iti iubesc stanjeneala cand nu stii sa spui ce simti, pentru ca nu te-ai intrebat prea des... Iti iubesc sangele clocotind pentru nedreptate si lupta uneori in zadar cu autosuficienta altora.. Iti iubesc privirea care ma face sa ma simt impiedicata ca la 3 ani..
Si, mai presus de toate, te iubesc pentru ca ai iubit-o pe mama.
