Lectii

O cafea alternata cu un pahar mare, ciudat, cu un medicament menit sa alunge raceala. Sau alte raceli..

Totul e o lectie in viata. Despre cum sa fim sau sa nu fim. Despre cum sa devenim, sa ne construim sau sa ne recunoastem cum am devenit.. Despre cum sa ne iubim cand suntem raniti sau cum sa daruim chiar si ultimul strop de suflet cand iubim. Despre cum sa visam, sa ne rugam, sa multumim sau sa (ne) iertam..

Diferenta intre a fi impliniti sau a suferi este cum alegem sa traim aceste lectii: in dragoste sau in suferinta..
Pentru ca de trecut tot vom trece prin ele.
Dar una este sa le traim alaturi de oameni care ne iubesc si ne accepta cu bunele si relele noastre, care ne zambesc cu sufletul si ne provoaca vise si simtire, iar alta este sa ne straduim sa apartinem unei povesti careia ii lipseste cealalta aripa... Pentru ca mai devreme sau mai tarziu va deveni o suferinta..

Din cafea ies aburi si din mine dispar raceli..

Acasa

Unde e acasa..?
Acasa e acolo unde sufletul se simte implinit, indiferent ce scrie pe usa.
Acolo unde dezordinea e familiara, acolo unde ne face placere sa ne intoarcem seara si sa deschidem ochii dimineata.
Acasa e o stare de spirit, o armonie cu noi, cu ceilalti; acasa e un echilibru de energie si familiaritate.

Acasa ne regasim, ne relaxam, ne odihnim si construim.
Acasa se construieste permanent, cu fiecare secunda...

... am fost odata ...

Am fost odata...

... in universul din ochii unei fetite. Teodora, caci asa o cheama. Asa cum ar fi trebuit sa ma cheme pe mine, dupa strabunicul meu. Pe Teodora am invatat-o anul acesta sa schieze. Iar Teodora m-a invatat anul acesta sa ii ingadui sa fie atat de senina cum doar copilaria pura stie...

... in privirea blanda a lui Miki, intinzandu-se agale cu labuta sa-mi atinga palma dimineata.

  ... in fosnetul padurii intr-o dupa amiaza linistita de martie, atat de linistita incat imi simteam sufletul zburdand de prea-bine si de credinta. Si de iubire simpla.

... intr-o poveste cu fluturi si flori, pentru care rasplatesc diminetile cu zambet si imi smulg indolielile si le arunc leilor.

Traim momente unice si fericirea vine neconditionat, atunci cand nu cerem, cand ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce suntem.

Am fost odata... de ce nu mai sunt, de ce pleaca clipe, suflete, de ce..nici nu ma mai intreb..
Sunt..si atat.