Contradictii

Istoria umanitatii este o poveste fascinanta, eroica si educativa, uneori relativa sau presupusa, alteori cosmetizata pentru a cruta imaginatia contemporana de orori sau cruzimi inimaginabile petrecute in vremuri tulburi.
Este relativa si subiectiva intr-o mare masura, pentru ca se inspira din izvoare scrise sau relatate de oameni ai timpului, guvernati si ei de slabiciuni si interese, de patimi sau emotii.
In 35 de ani am parcurs multe carti de istorie, mai intai simulacrul invatat la scoala in perioada comunista, pentru ca apoi sa ingerez, pe masura ce am capatat libertatea de acces la informatii, diverse scrieri de o mai mica sau mai mare valoare stiintifica. Sau acuratete.
Pe principiul "cu cat mai mult citesc, cu atat mai putin stiu" am ajuns in pragul in care ma declar uluita de numarul de variante vehiculate, mai ales ca in ultima perioada toate scenele clasice de istorie sunt updatate cu informatii privind existenta extraterestrilor in peisaj.Si nu se refera la peisajul secolului XXI, ci la secole indepartate. Iata un exemplu: http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-extraterestrii-dintre-noi/7717217-fenomenul-ozn-in-romania-o-realitate-mai-aproape-decat-ne-am-inchipui

Mana in mana cu istoria, colege de interese si patimi, cunoastem religia. Sau modul cum oamenii inteleg in mod particular si indus credinta. Sau singura modalitate organizata si, cel putin pana acum, eficienta de a pastra  ordinea dorita in microcosmosul uman.
Eu ma incapatanez sa cred in felul meu, fara sa fac din asta un ritual saptamanal de plimbat la o anume biserica pentru a afla sau raspandi ultimele barfe, fara vreun interes. Eu ma incapatanez sa gandesc ca adevarata credinta nu se urla pe garduri, ci este baza intregului comportament uman, nu se exercita in timpul determinat al unei slujbe de duminica si nu se ingradeste in sintagme de tipul "Crede si nu cerceta". Daca astea sunt limitele impuse de o anume religie, ramane sa ma intreb daca vom fi vreodata capabili sa percepem cu adevarat influenta masiva pe care aceasta a avut-o de-a lungul timpului asupra relatarilor evenimentelor.

Pana acum tot ce era straniu, de nepatruns, de neperceput, unic, singular, de necuprins in tipare sau cutume avea legatura cu fortele necurate, diavolesti etc. Istoria si pamantul  gem de schelete carbonizate de-a lungul vremii, condamnate pentru erezie. Daca vreti parerea mea sincera, condamnate pentru ca gandeau, pentru ca exprimau ceva diferit de gloata. Tot ce nu convenea, tot ce era "cercetat" sau deslusit altfel decat "dogmele consacrate" era prefacut in cenusa sau tarana si maturat cu dezinvoltura sub presul impletit din fire de erezie, vrajitorie, diabolie etc.

Incet, incet, de ceva ani incoace, au intervenit povestile stiintifico-fantastice, cu unii adepti infocati, fanatici, cel putin la fel de infocati sau fanatici pe cat sunt unii dintre religiosi. Pe masura ce teoriile s-au cristalizat, dovezi mai mult sau mai putin graitoare au fosr relevate, lumea s-a impartit oarecum in trei tabere, a treia fiind marea majoritate care ori nu stie ce sa creada, ori este foarte putin interesata de subiect.

Nu e de mirare ca exista un dezechilibru vadit in constiinta noastra, ca nu mai construim nimic pe termen lung, ca totul se desfasoara dupa ACUM si AICI, ca alegem calea "usoara" desi e scurta si se impotmoleste in insatisfactii si dezamagiri, pentru ca nu mai avem echilibru sufletesc, pentru ca suntem bombardati cu informatii superficiale si contradictorii, le ingeram, le lasam sa se joace cu mintea noastra si sa ne suprime esentialul.

Ne risipim intre alergaturi pentru painea de toate zilele, pentru care nu mai depunem munca fizica, asa cum se intampla odinioara, ci depunem tot ce suntem ca oameni, sufletul in compromisuri corporatiste, viata de familie in sedinte in zile de sarbatoare, timpul cu prietenii in barfe si poleiala ridicola, evenimentele de familie in derizoriu si lamentari. Timp avem putin pentru hrana spirituala, pentru ca ni-l petrecem hranind corpul in moduri greu de imaginat. Nici de somn nu prea avem vreme, ne taraim corpurile imbracate dupa ultima moda catre boli si carente, necultivand armonia, jucandu-ne cu inimile si cu creierele noastre jocuri extreme si periculoase. Citim tot mai putin si tot mai de proasta calitate, pentru ca revistele din salile de asteptare de la doctor, fitness, coafor sau dealerul auto sunt departe de a ne cultiva pozitiv.

Suntem intr-o continua alergare catre ce visam sa facem, toti avem scopuri precise si viitor aspirant, dar nu avem prezent concret. Parca am incerca sa ajungem la o carte de pe o etajera foarte inalta urcandu-ne pe o coada de matura. Ar fi de preferat un scaun, dar nu e la indemana..

Sunt prea insignifianta in univers pentru a avea timpul sau capacitatea necesara sa deslusesc daca suntem creatie divina sau un simplu laborator spatial. Dar cred ca divinitatea sta in fiecare dintre noi, in miracolul vietii si a ce suntem capabili sa cream daca vrem, cand vrem si atunci cand ne punem in valoare dotarile optionale. Cred ca atunci cand sapam  cu grija in adancul nostru si ne autodescoperim, atunci cand ajutam pe altii sa o faca, atunci cand ne angajam in a spori pe cei din jur, atunci cand ne autoeducam si ne rasfatam spiritual, atunci cand ne bucuram de ceea ce suntem si spatiul in care traim, atunci cand suntem capabili sa cream armonie cu noi insine si cu ce este in jur, atunci se cheama ca traim cu adevarat, fara ca inima sa bata in van sau sa fim doar un corp in deriva pe cararea istoriei.

Atunci cand pe noptiera exista si altceva decat telefonul mobil la incarcat sau ultima revista promotionala a unei companii de cosmetice, atunci cand duminica inseamna tihna unei mese in familie sau o plimbare in natura, atunci cand educatia copiilor include resposabilitatea noastra, a modelului de urmat, si nu numai pretul jucariei, atunci se cheama ca ramane ceva in urma noastra, ceva substantial si demn de o viata implinita.

Si asta indiferent de origini, de conspiratii sau polemici existentiale, care dureaza de-o lume si vor dura mai mult decat lumea, fiind extrem de abstracte si vaste pentru a nu putea fi cuprinse intr-o concluzie.