Imi zambeste. Ma apropiu de dumneaei, care sta in capatul culoarului, asteptandu-ma, zambind. Sunt, probabil, singurul turist nebun la ora aceasta cand Las Vegas-ul se bosumfla de lumina puternica a soarelui de dimineata si-si trage plapuma peste cap, mormaind. Sunt probabil singura nebuna care vrea sa urce in turn, sa bea cafeaua si sa admire alt turn, de data aceasta Babel. Sunt probabil singura careia ii este groaza de liftul triunghiular si de ascensiune. Sunt, cu siguranta, singura. Singura care sunt singura in Las Vegas.
Doamna care zambeste profesional in dimineata in care eu ma mint ca savurez cafeaua imi da binete, imi verifica biletul si ma invita sa astept 1 minut sa coboare liftul. Cu acelasi zambet angelic constata- si nu ma intreaba- ca sunt singura. Nu in Las Vegas, nu in resortul Paris, nu pe culoar, ci in lume.
Probabil daca esti special si rupi bilete la liftul care urca in Tour Eiffel primesti un scanner pentru turisti, care in doua secunde ii catalogheaza. Si daca esti si mai special faci remarci de genul: este incredibil ca sunteti singura in dimineata aceasta minunata in Las Vegas.
Ii zambesc la fel de profesional, murmurand ca viata ofera cu darnicie si astfel de momente. Ma frustreaza ca simt nevoia explic de ce tin doar un bilet in mana, apoi imi dau seama ca explicatia a fost mai curand pentru mine insami. Dumneaei puteam sa-i spun orice sau sa nu-i spun nimic, oricum nu-i pasa.
Coboara liftul si rasuflu usurata. Calvarul de a ma simti scanata si catalogata de doamna cu biletele se sfarseste. In lift ma intampina un domn corpolent, imbracat in livrea, zambind larg cu dantura perfecta, in puternic contrast cu pielea sa ca abanosul. Sunt uimita de aparitia liftierului, e un barbat intre doua varste, jovial, care pare sa-mi faca ziua cu glumele sale. Ignor paharul cu cafea care tradeaza tremuratul meu vadit in timpul urcarii cu liftul. Domnul in livrea imi povesteste istoria replicii turnului, care are 164,6 m (541 ft) (scara 1:2); aflu ca s-a planuit initial ridicarea unei replici la scara 1:1, dar apropierea aeroportului a facut imposibila altitudinea. Ascensiunea liftului a durat poate 30 de secunde, timp in care insotitorul meu a turuit incontinuu, gesticuland si zambind, presarand prezentarea datelor cu glume sarate si discrete. Cam in secunda cand am pasit pe podeaua de fier a destinatiei, insotitorul meu a constatat, glumet si binevoitor, ca sunt singura. Remarca nu a fost facuta special pentru mine, ci mai degraba pentru colegul sau la fel de jovial, care ne-a preluat la iesirea din lift. Cum nu era nimeni dornic de plimbari cu liftul, am avut doi ghizi personali care sa-mi puncteze atractiile din jur, sa-mi explice detalii cum ar fi marimea vechiului Las Vegas, anii de constructie si expansiunea orasului.
Am fost incantata sa aflu ca "Las Vegas" inseamna The Meadow (pajistea), ca a devenit popular ca asezare miniera in calea transporturilor in anii 1900 si oras in 1911; este orasul american cu expansiunea cea mai ridicata in secolul al XX-lea. Este numit orasul pacatului, poate nu neaparat in acceptiunea europeana a conceptului. Legalizarea jocurilor de noroc a survenit in 1931, facand din Las Vegas capitala mondiala a distractiei. Desi a fost intrecut ca incasari de Macau, ramane totusi punctul de atractie nr. 1 mondial, avand ca aliati Marele Canion, situat la 250 de mile si de Hoover Dam, cel mai mare baraj din America de Nord, construit in 1935 (in perioada de recesiune severa), aflat la 30 de mile.
Cum ambele le vazusem din avion, la venire, m-am concentrat pe atractiile "pacatoase" din apropiere.
Ghizii mei isi incetasera peroratia si eu imi vedeam de treaba fotografiind in jur. In sfarsit tineam sub control tremurul corpului meu, structura metalica dimprejurul turnului oferindu-mi un precar confort psihic. Am admirat panorama invaluita in soarele diminetii, enorm, un soare cum nu am mai vazut, savurand cafeaua si ciupindu-ma sa fiu sigura ca nu visez: eram in Las Vegas, in Tour Eiffel!
Cand am decis sa cobor i-am gasit pe ghizii mei glumind despre noaptea trecuta. Am oferit un zambet, multumiri pentru insotire si prezentare si un tip generos.
Cei trei vor face asta la nesfarsit. Doamna va rupe bilete, liftierul va prezenta caracteristicile tehnice ale constructiei si ghidul va turui despre istoria locului si atractiile vazute de sus. Vor intampina milioane de turisti anual, de toate varstele, etniile, religiile si preferintele sexuale. Vor mustaci discret, vor informa, vor ajuta, cu aceeasi jovialitate si cu acelasi profesionalism, cu zambetul inclus in uniforma si bunavointa semnata in fisa postului. Indiferent daca ii paraseste nevasta, daca le sucomba soacra, prestanta si zambetul sunt obligatorii.
Eu mi-am permis luxul sa fiu singura in Las Vegas. Sa plang de emotie la spectacolul fantanilor de la Bellagio, sa-mi doresc ca vreodata sa poata si mama mea sa vada maretia acelui loc, sa sper ca Sorin se va bucura si el in compania unchiului nostru de aceleasi privilegii, sa gandesc de mii de ori la aceeasi dorinta aruncand centi in fantani, sa.. orice voia sufletul meu.
Daca tot am calcat in sin city, pacatul meu suprem a fost singuratatea.
Si, ca sa-mi parafrazez fostul sot, gandul ca nu sunt eu in locul lor :)
No comments:
Post a Comment