Doua fatete

Acum ceva vreme am intampinat sarbatoarea Pastelui, cu mesaje de felicitare si "ceea ce se cuvine". Si am constatat,a cata oara, ca "ceea ce se cuvine" se cumpara din piata sau supermarket/hypermarket/cash&carry/retailer sau alte forme de comert.

In schimb, spiritul si sufletul nu capata refill din cosul cu fise sau din punga tip maieu. Dar suntem atat de concentrati de bifarea produselor de pe lista de cumparaturi incat pierdem esentialul unei sarbatori in familie...
Chiar si mesajele trimise pentru sufletele celor din jur cu aceasta ocazie au suferit comentarii "educative" anul acesta, se pare ca spiritul critic si judecatile sunt vecine unora, care au convingeri religioase menite sa condamne pe cei ce nu le impartasesc exact convingerile la statutul de eretic.
Indiferent ca imbratisam traditionalismul religiei sau avem mai degraba perspectiva moderna a acesteia, cu totii apartinem unei natiuni crestine, am fost botezati intr-o religie pe care nu am avut discernamantul sa o intelegem la acea varsta si traim intr-o societate preponderent ortodoxa.
De la imbulzeala haotica si fanatica a celor care vor sa atinga o racla propovaduit a feri de rele, la mersul la "deschis de carte" la preot pentru a afla viitorul unei persoane, toate acestea ni le ofera biserica, poate departe de esenta initiala si reala. Dar si ea este subordonata unor interese, inainte de toate umane..

Cumva, inaintea unei sarbatori pascale care ne infioara ca insemnatate in ipoteza reala si credibila a autenticitatii evenimentelor, unii gandesc si exprima analize transante ale mesajelor transmise. Sincer, la vederea mesajului de raspuns m-am extaziat, avand satisfactia ca cineva a "citit" randurile mele si primesc un feed-back personalizat. Dar cand calitatea de interlocutor s-a dovedit a se reduce la propovaduirea fanatica a unei povesti fara esenta, m-am simtit dezamagita si am ras, pentru ca nu pot decat ignora ignoranta (sic!).

Imi rezerv dreptul sa am propria perspectiva asupra vietii si credintei. Respect dreptul celorlalti in egala masura. Este normal, suntem unici si irepetabili, fapt care ne diferentiaza ca perceptii, trairi etc. Dar critica zeflemista si judecata stearpa din partea celor care nici macar nu pot cuprinde esenta sufletului meu imi pare nu doar lipsita de respect ci si hilara.

Ca sa parafrazez o sintagma celebra a balcanismului recent, ori sunteti crestini ori nu mai sunteti. Ca urmare, atunci cand cineva va transmite un mesaj evident diferit fata de clasicele urari seci si sticloase, impersonale, considerati-va fericiti, pentru ca acel cineva v-a impartasit cu adevarat o parte din sufletul sau, a creat ceva pentru voi si asta nu este putin lucru...