Radacini..

Acum ceva timp am avut surpriza sa constat ca exista radacini ale sufletului, indiferent de cat de dezamagit este spiritul..
Spiritul uman este influentat de ereditate, mediu si educatie.
Din fericire familia in care m-am nascut eu a fost echilibrata, am avut privilegiul sa fiu conceputa si educata de oameni speciali, cu valori puternice si ambitii sociale si spirituale.
Am avut deasemenea privilegiul sa urmez o traiectorie scolara intr-un oras civilizat, intre copii de relativ aceeasi conditie sociala si materiala, mai ales in conditiile in care pe vremea copilariei mele nu existau discrepante intre majoritatea populatiei. Mai toti nu aveau, nu aveau material, dar aveau enorm spiritual....

Suntem extrem de fascinati de viata de "dincolo", evident mult mai buna din punct de vedere material. Recunosc ca experienta vietii in America este inimaginabila, ceva ce un european care nu a calcat aici nu poate aprecia. Recunosc ca viata aici este extrem de relaxata, simpla si reprezinta raiul oricui doreste sa aiba o existenta medie. Fara exagerari cosmopolite.
Si cu toate astea se simt radacinile. Nu ti-e dor de nimic concret (si nu vorbesc aici de persoanele dragi), si, sincer, ce anume ar putea sa-ti lipseasca in tara? Nesimtirea? Golania ca lege in stat? Manelismul si imaginea? Nu. Ti-e dor de a fi tu in tara ta, ti-e dor a-ti vorbi limba, ti-e dor a simti ca apartii. Sau poate doar mie mi-e dor..
Am intrat in case de americani, oameni care nu stiu exact unde e Romania pe harta lumii, dar care sunt fascinati sa afle, sa te cunoasca, sa te primeasca in familia lor ca prieten. Nu cu ospitalitate interesata, ci cu naturalete si sinceritate. Si poate cu o doza considerabila de naivitate... Si totusi, oricat de prietenosi, draguti si deschisi sunt, nu te poti simti acasa. Este interesant pana peste poate sa vezi alte traditii, alte valori, sa participi la ceva propriu acestui pamant, dar radacinile sunt incompatibile parca, trag spre alt pamant...

Intoarsa acasa, am avut privilegiul sa particip la taierea porcului, cu toate traditiile specifice. Cu tuica fiarta bauta langa porcul aburind, mirosind a proaspat, cu prepararea carnurilor pentru diverse bucate traditionale. Indiferent ca peste an mananc sau nu porc, traditia asta mi-a inmuiat sufletul si m-a proiectat departe, in copilarie, cand noi copiii ne faceam de lucru pe langa cei mari si mai mult incurcam. Acum suntem noi adulti si nu mai incurcam, din fericire ajutam pe langa parintii nostri care sunt mai adulti si mai ninsi.

Peste 3 zile voi imbraca costumul national lasat de catre strabunica mea de la Sibiu si voi colinda impreuna cu mama. Doamne, cat de bogata pot fi.. Doamne, cat de binecuvantat imi voi simti sufletul colindand casa uneor oameni foarte dragi si nu destul de vizitati..

Si cata bucurie voi simti mereu la amintirea bunicilor lui Sorin, de casa din Altina, la bucataria calda si primitoare, cu miros de cozonac si carnat de casa, buimaci si frumosi la 80 de ani, treziti de colindul dulce de la fereastra ninsa, la miezul noptii de ajun. Cele mai frumoase clipe de Craciun s-au nascut in casele bunicilor nostri, dupa un drum prin ninsori de poveste. Cum sa nu cladesti viata frumoasa pe copilarie implinita si binecuvantata cu astfel de valori? Cum sa nu simti radacinile casei, ale familiei, ale traditiilor, adanc infipte in suflet, mai presus de treceri economice, mai presus de guverne si destabilizare..

Multumesc, viata, pentru tot ce mi-ai oferit pana acum!