Unitati de masura

Incep sa cred ca venim pe lume cu unitati de masura. In palme, in ochi, in urechi sau in pasi. Si in suflet. Daca cele fizice cresc odata cu cresterea noastra fireasca, in timp, cele sufletesti se educa, odata cu bucuriile oferite sau primite, cu amaraciunile sau incercarile pe care le infruntam sau iertam.
Si, inconstient, masuram necontenit, totul. Masuram si etichetam. Ce ne place sau nu. Si propovaduim rezultatele sonor, ca si cum singura noastra treaba pe aici ar fi parerile. Fara sa respectam masurile celorlalti, limitele, fara sa ne celebram sufletele si trairile.
Un peisaj ne place sau nu, putin mai avem vreme sau ragaz sa il simtim, sa ii veneram existenta si minunea naturii, sa ii respectam linistea. Asa facem si cu alte suflete. Le masuram invelisul, carcasa, ne bucuram de ce ne dau, de cum arata, de ce ne gadila orgoliul, apoi dupa caz, le folosim sau le aruncam...
Sa ramai rabdator si impacat in lumea aceasta...e poate nebunesc de dulce...