Ne-am pierdut..

Nu chiar atat de demult, oamenii se trezeau odata cu soarele, pentru ca ziua avea dimensiuni in functie de cat statea soarele pe cer. Apoi aveau activitati fizice, hraneau animalele cu care se ajutau in gospodarie si la munca din camp, procesau si depozitau hrana lor si a animalelor.

Aveau o zi libera, in care se odihneau si se adunau ca familie in jurul mesei, depanand povesti si planuri de viitor. Multumind pentru putinul pe care il aveau.

(Mi-a trecut prin cap ca poate suna usor desuet si idilic ultima fraza, dar prefer sa alunec pe panta siropoasa decat sa accept caserola de incalzit in microunde)

Azi viata se desfasoara dupa alte tipare. Omul modern munceste de 100 de lei pentru credite de 1000000 de lei. Credite pe care nu si le permite si vor munci 3 generatii sa le plateasca. Asta presupunand ca sistemul financiar va continua sa existe in felul cum exista astazi. Pleaca dimineata devreme, dupa nopti de somn insuficient si dezechilibrat, isi petrece ziua intr-o patratica meschina, tanjind la un birou individual, care i-ar alina multe din frustrarile acumulate.

Omul "modern" este incorsetat in munca foarte putin productiva cam 2/3 din zi. Existenta energiei electrice nu mai pune probleme in a sta la nesfarsit la birou, indiferent ca afara s-a intunecat de mult sau ca e canicula. Mananca ce apuca, in general mizerii, eventual pe tastatura computerului, pentru ca intre timp mai trage cu ochiul la un email sau la o statistica. Nu exista siesta sau placerea de a manca, exista doar o necesitate.  O necesitate este cafeaua de dimineata, altadata savurata, o necesitate este pranzul asezonat cu medicamente ce trebuie luate inainte sau dupa masa, iar cina este un simulacru intre dieta sanatoasa si 2 filme in premiera.

Cred ca nu exagerez spunand ca o necesitate este si relatia sexuala, de multe ori consumata la birou sau cu colegi de munca, poate pentru ca sunt cei cu care se interactioneaza majoritatea timpului, poate pentru ca este mai comod asa...

Si in fond pentru ce muncim? Avem cultura? Avem timp de mers la biblioteca, la teatru, avem curajul de a merge cu copilul la un meci? Avem timp sa facem copii, sa-i crestem? Mai putem face copii, sau suntem tot mai sterili si mai otraviti? Ne permitem concedii? Ne permitem un nimic cumparat doar pentru ca asa simtim? Nu. Pentru ca intaietate au ratele, inrobirea intr-un sistem comun de sclavagism modern, in care muncesti pentru a plati de 3 ori pretul unei proprietati, oricat de minuscula ar fi ea.  Muncim ca sa avem un acoperis. Si sa mancam cate ceva.

A, sa nu uit, si muncim sa ne cumparam medicamente. Pentru ca sistemul uman este in involutie, nu mai are imunitate si nimic in comun cu evolutia fireasca, se imbolnaveste din orice si este imbolnavit de tot ce ii iese in cale: mancare, cosmetice, aer, apa. Pentru ca suntem otraviti fizic si psihic, ne sunt chircite trupurile in sarabanda "vitaminelor", a mancarii "organice", a terapiilor, a drogurilor si a tutunului, a hranei modificata genetic, a ingrasamintelor; cand eram mica rula o ecranizare dupa Agatha Christie in care o sotie isi otravea sotul temeinic, in fiecare zi, cu o cantitate infima de arsenic in ceai, atat de mica incat omul nu sesiza schimbare de gust- a durat 2-3 ani pana a murit. La noi cat credeti ca mai dureaza?

Am pierdut umanitatea, mila, compasiunea, prietenia. Ne-am pierdut conditia. Nu mai avem mare lucru in comun cu natura, oare cum ne mai suporta? Sau cat?