Imparteala

Ieri, in drum spre niste prieteni, am cumparat pentru juniorul lor 2 oua Kinder. Evident ca surprizele innebunesc orice junior :)
Apoi, la iesirea din Brasov, la un semafor, un baietel cu ochi incredibil de expresivi, cersea niste banuti. Nu sunt un fan al incurajarii cersitului, dar ochii pustiului m-au frapat si, in cautarea a ceva "bun" pentru sufletelul lui in masina, am dat cu ochii de ouale Kinder. I-am dat unul.
Copilul s-a luminat la fata. In mintea mea era ceva de genul "Nu-i pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste...". A multumit politicos si s-a retras pe marginea drumului, desfacand infrigurat oul in cautarea surprizei. Cand s-a facut verde, si-a ridicat ochisorii catre mine si mi-a zis "Sarumana, tanti". Era atata candoare si fericire in ochii lui, in sufletul lui...

Nu e prima data cand constat ca adevarata pomana pentru un suflet ce nu mai este intrupat printre noi nu se face cu tam-tam si sobor, ci atunci cand cineva chiar se bucura din suflet pentru ceva ce primeste.
Si nu e prima data cand am certitudinea ca orice suflet poate fi educat si sensibilizat, atunci cand este tratat cu demnitate si respect. Copilul care cerseste la semafor primeste bani si daca are noroc isi face norma zilnica pentru cei ce-l trimit acolo, dar din cand in cand se bucura de ceva bun, firesc de primit de la orice "tanti" sau "nene" trecator intamplator prin acel loc, care nu contribuie la un plan de realizat pe zi, ci contribuie la a-i indulci copilaria incorsetata de conditia sociala pe care o are. Nu e vina lui ca e acolo, nu are discernamantul necesar sa aleaga, ci este doar o victima, din pacate pierduta pentru socitate..

Copile cu ochi scanteietor din intersectie, nu pot decat sa sper ca viata iti va da ocazia sa alegi sa iesi din mocirla si sa mergi la o scoala, sa iti cresti copiii in demnitatea si respectul pe care orice fiinta umana le merita.