Si prieteniile mor. Intr-o zi constati ca nu mai esti ce erai pentru unii. E surpriza?
Primul impuls este sa vezi ce se intampla, sa te ingrijorezi ca nu cumva prietenul sa aiba probleme, sa se retraga pentru a-si linge niste rani, pentru a-si ascunde niste traume etc.
Discuti, te zbati, ceri cerului sa te lumineze.
Apoi intelegi, incet si dureros, ca fara preaviz ai fost lesne inlocuit.
Fara preaviz. Cum vine uneori si moartea.
De fapt, cand un prieten te reneaga e ca si cum ai muri putin...
Sau ca si cum el ar muri putin.....?
Mai ales atunci cand va credeati ca fratii, atunci cand ani va leaga.. E frustrant? E umilitor? E de neinteles, de necuprins, de necrezut?
Poate e doar trist...
No comments:
Post a Comment