Pulbere de stele

Purtam atata frumusete in suflet... Chiar si cel mai dur om se induioseaza in fata emotiei, chiar cel mai chinuit copil creeaza frumos si cea mai brazdata palma mangaie dragastos.

Am fost zamisliti cu atata dragoste, cu trairi si pasiune, cu simplitate si firesc. Daca am avea vreme sa ne oprim, sa ne bucuram de sentimentele simple si naturale pe care le avem, pe care le impartasim..de frumosul si firescul din noi, singuri sau in doi, viata ne-ar fi atat de implinita..

De ce, uneori, cea mai simpla cale este minciuna?.. 

De ce am strica, de ce am deforma perfectiunea sufletului nostru cu o ratiune stramba, acra, care umbreste simtirea? De ce, cand viata iti sufla pulbere de stele in inima, sa o mocirlesti..?

Eleganta sufleteasca nu poarta butoni gravati, ci demnitate si onestitate. Fata de sine si, pe cale de consecinta, fata de viata.