Am fost odata...
... in universul din ochii unei fetite. Teodora, caci asa o cheama. Asa cum ar fi trebuit sa ma cheme pe mine, dupa strabunicul meu. Pe Teodora am invatat-o anul acesta sa schieze. Iar Teodora m-a invatat anul acesta sa ii ingadui sa fie atat de senina cum doar copilaria pura stie...
... in privirea blanda a lui Miki, intinzandu-se agale cu labuta sa-mi atinga palma dimineata.
... in fosnetul padurii intr-o dupa amiaza linistita de martie, atat de linistita incat imi simteam sufletul zburdand de prea-bine si de credinta. Si de iubire simpla.
... intr-o poveste cu fluturi si flori, pentru care rasplatesc diminetile cu zambet si imi smulg indolielile si le arunc leilor.
Traim momente unice si fericirea vine neconditionat, atunci cand nu cerem, cand ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce suntem.
Am fost odata... de ce nu mai sunt, de ce pleaca clipe, suflete, de ce..nici nu ma mai intreb..
Sunt..si atat.
No comments:
Post a Comment